TESTE GENETICE

Organismul uman este format din celule. În funcționarea acestora stau la bază o multitudine de procese complexe, interdependente și clar prestabilite. Harta, sau manualul de instructiuni, se gasește în nucleu, în ADN-ul fiecaruia. În mod fiziologic, oamenii au un set de 46 de cromozomi în celulele somatice și 23 de cromozomi în celulele sexuale. Fiecare individ moștenește în mod egal cromozomii de la parinți, 23 de la mamă şi 23 de la tată.

În anumite situații, spontane sau moștenite, pot apărea mutații în una sau în ambele copii ale unei gene, împiedicând-o să mai funcţioneze normal.

Prin testarea genetică se pot identifica anomaliile de la nivelul genelor sau al cromozomilor și astfel se confirmă sau exclude o boală genetică, se stabilește statusul heterozigot sau homozigot al mutațiilor unor gene, precum și modul de transmitere la urmași.

PGD (preimplantation genetic diagnosis) și PGS (preimplantation genetic screening)

Este o tehnică modernă cu ajutorul căreia se pot analiza, din punct de vedere genetic ,embrionii rezultați prin fertilizare in vitro. Spre deosebire de celelalte tehnici de diagnostic prenatal, cum ar fi biopsia de vilozitaţi coriale sau amniocenteza, prin PGD selecţia embrionului se face înainte de implantare și oferă astfel posibilitatea prevenirii apariției unei sarcini cu probleme.

 

Prin PGD se pot evidenția mutațiile genetice pentru anumite maladii pentru care parinții sunt purtători sau chiar diagnosticați cu boala în sine.  EXP.: Fibroza chistică, diferite sindroame, etc.

Scopul testării este acela de a selecta embrionii care nu prezintă mutația urmărită.

           PGS reprezintă analizarea cromozomilor din punct de vedere morfologic și structural. Se pot evidenția aberațiile numeric cromozomale (Exp. Aneuploidiile), precum și cele structurale de tipul translocațiilor, delețiilor, duplicațiilor, inversiilor.

Scopul testării este acela de a selecta embrionii fără anomalii cromozomiale și implicit de a crește rata de succes a procedurii de fertilizare in vitro și de a minimiza riscul de a da naștere unui copil cu astfel de afecțiuni.

În mare masură, anomaliile cromizomiale sunt responsabile de esecul implantării embrionilor, dar și de avorturile spontane. Studiile arată că un procent considerabil, mai mare de 50% din avorturile spontane din primul trimestru de sarcină sunt datorate anomaliilor cromozomiale.

Cu ajutorul tehnicii PGS, se realizează selecția embrionilor fără anomalii cromozomiale pentru embriotransfer, crescând astfel șansa de a obține o sarcină viabilă și reduce riscul de avort spontan.

Odată cu vârsta, calitatea ovocitelor scade, iar un procent din ce in ce mai crescut de ovocite vor prezenta anomalii cromozomiale care vor duce la formarea de embrioni anormali și astfel se explică de ce scade capacitatea de a obtine o sarcină și creste riscul de apariție al sindroamelor.

Explicația este următoarea: celulele sexuale feminine (ovocitele) se formează încă din viața intrauterina a fătului de sex feminin, iar la naștere acestea rămân blocate în faza de diploten a meiozei pana la pubertate, atunci când lunar se maturează și se eliberează ovocitul primar în trompele uterine, proces numit ovulație. Faptul ca celulele sexuale au vârsta femeii dar si datorită acțiunii factorilor de mediu și stilului de viață, poate conduce la o incidență crescută de apariție a anomaliilor prin deteriorarea materialului genetic.

Metoda de testare:

Procedura constă în perforarea zonei pellucida (invelisul protector al embrionului) cu ajutorul unei raze laser și extragerea uneia sau mai multor celule din embrionul/embrionii ce urmează a fi analizați. Acestea vor fi testate într-un laborator de genetică de ultimă generație. Datorită faptului că dintr-un singur embrion biopsiat, sunt extrase una sau două celule, cantitatea de  ADN este foarte mică, necesitand amplificarea materialului genetic care se presupune ca ar contine segmentul de interes. Ulterior, se aplica o altă tehnică, FISH (fluorescent in situ hibridisation), tehnică folosită în diagnosticul genetic de preimplantare pentru depistarea anomaliilor structurale, atunci când materialul genetic lipseste (deletie) sau când este în exces (dublicatie), când se află în altă zonă decât cea prestabilită (inversie sau translocație) etc. Pentru identificarea mutațiilor în anumite gene se folosește o ternică modernă de secvențiere a materialului genetic, NGS (Next-Generation Sequencing). Această tehnică are o mare acuratețe și poate identifica inclusiv SNP-urile (single-nucleotide polymorphism).Recoltarea de material pentru PGD nu afecteaza evolutia ulterioara a embrionilor.

Procedura se poate realiza astfel:

  1. Fie prin biopsia globulului polar – se realizează în cazul în care defectul genetic căutat este de origine maternă. Aceasta procedură nu poate oferi informații despre anomaliile cromozomiale apărute ulterior în timpul dezvoltării embrionului și nici nu poate identifica posibile mutații transmise de tată.
  2. Prin biopsia embrionilor aflați în stadiul de dezvoltare în ziua 3 – atunci când embrionul ajunge în stadiul de 6-8 celule. Se pot extrage una sau maxim două celule (blastomere) din fiecare embrion. După biopsie, celule astfel recoltate se vor trimite către laboratorul de genetică în vederea analizării, în timp ce embrionii își vor continua dezvoltarea în incubator în medii speciale de cultură până în ziua 5. Avantajul biopsiei în ziua 3 este acela că embrionii identificați ca fiind negativi pentru mutatia căutată pot fi transferați în același ciclu, fără a necesita crioconservarea lor.
  3. Biopsia embrionilor ajunși în ziua 5 – acum embrionul poartă numele de blastocist și are aproximativ 100 de celule. În acest stadiu, se pot recolta mai multe celule, crescând astfel certitudinea rezultatului. Dezavantajul metodei este că embrionii în acest stadiu sunt pregătiți de implantare, iar în așteptarea rezultatului, aceștia vor trebui crioconservati. În acest caz, vor fi transferați doar embrionii care în urma diagnosticului genetic nu au prezentat mutații sau aberații cromozomiale. Embriotransferul acestora urmând a fi fâcut ulterior, pe un alt ciclu menstrual, la o dată stabilită de catre medicul specialist în infertilitate împreună cu pacinții și pe baza unui protocol bine stabilit.

           PGD se recomandă în cazul în care unul sau ambii parteneri sunt purtători ai unor mutații autozomale dominante sau recesive, acolo unde există probabilitatea transmiterii mutației la descendenți. Câteva exemple mai frecvente, dar și cu manifestări grave, sunt: Fibroza chistică, Beta Thalasemia, Boala Huntington, Hemofilia, Sindromul X fragil dar și altele.

PGS se reocomandă în urmatoarele situații:

  • Vârsta maternă avansată: > 35 de ani
  • Eșecuri repetate de implantare
  • Avorturi spontane recurente
  • În cazul diagnosticului de oligoastenoteratospermie severa sau atunci când se recurge la TESE în urma azoospermiei

 

  • Istoric familial de boli cu transmitere genetică
  • Istoric familial cu feți născuţi cu malformaţii sau sindroame.

Atentie!

           Cu ajutorul acestei tehnici, cresc șansele apariției sarcinii în urma procedurilor de FIV și reduce considerabil riscul de avort spontan, dar nu oferă garanția obținerii sarcinii și nici a nasterii! Acest lucru se datoreaza faptului ca testarea este limitată și pot exista și alte mutatii care nu se presupun a fi prezente, și implicit nu sunt căutate, dar și datorită faptului că pot exista și alte cauze care pot conduce la eșecul implantării sau la formării anormale a embrionului.

           Specialiștii nostri vă vor explica în amanunt procedura și se vor asigura că pacienții dețin toate informațiile despre această testare.

FERTILIA este prima Clinica de fertilizare in vitro din România care a utilizat laserul PGD (Preimplantation Genetic Diagnosis) cu ajutorul căruia se poate evita nașterea copiilor cu malformații.

Tot cu ajutorul laserului PGD putem alege embrionul cel mai sănătos, astfel încat, rata de sarcini dupa procedurile FIV sa fie cât mai mare.

Și nu în ultimul rând, laserul are capacitatea de a detecta spermatozoizii viabili dintr-o probă cu spermatozoizi lenți dar mobili, astfel încat, femeia sa poată obține embrioni cu propriul partener (soț) și să nu mai fie obligată să apeleze la un donator de spermă.