Fertilizarea in vitro (FIV). Etape, rata de succes

Primul FIV a eșuat.

Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere umană asistată și presupune unirea ovocitului (celula sexuală feminină) cu spermatozoidul (celula sexuală masculină).

  • Prima oară, are loc tratamentul de stimulare ovariană. Vezi aici cum se face!
  • După tratament, mai multe ovocite sunt eliminate, chirurgical, din ovar prin puncția ovariană.
  • Ovocitul este fertilizat într-un mediu de laborator. Ovocitul fertilizat, considerat acum un embrion, este cultivat în laborator timp de 3-5 zile, apoi implantat în uter.
  • Practic “in vitro” se referă la faptul ca fertilizarea nu are loc în organismul uman (în trompele uterine), ci în laborator.

 

Fertilizarea in vitro (FIV). Pașii de urmat:

1. Dezvoltarea foliculară:

Pentru a stimula foliculii din ovare să producă ovocite sănătoase și mature, pacienta primește un tratament injectabil.

 

2. Urmărirea tratamentului:

Urmărirea intensivă, la fiecare trei-patru zile, se face prin teste de sânge și ecografie. Este importantă pentru tratamentul medical adecvat. Ovocitele se dezvoltă în interiorul foliculilor.

  • Odată ce foliculii ating aproximativ 18 mm în diametru, pacienta primește un alt hormon (hCG), pentru a completa maturarea ovocitelor.
  • La aproximativ 36 de ore de la această injectie, va avea loc puncția ovariană.

 

3. Puncța ovariană:

Fertilizarea in vitro (FIV). Recuperarea ovocitelor se face în regim ambulatoriu, în timp ce pacienta este sub sedare ușoară. Folosind ghidarea ecografică, foliculul (care conține ovocitul) este aspirat transvaginal.

Embriologul primește lichidul folicular și verifică, la microscop, într-un laborator alăturat, prezenta ovocitelor. Toate procedurile se realizează în condiții speciale de temperatură, PH, lumină.

 

4. Pregătirea spermei și fertilizarea ovocitelor:

Fertilizarea in vitro (FIV). După colectarea și clasificarea ovocitelor (mature, imature, VG, denaturate), are loc fertilizarea.

Partenerul (care trebuie să aibă o perioadă de abstinență între 2 și 5 zile) oferă o probă de spermă, care va fi prelucrată în laborator.

  • În mod clasic, fertilizarea se realizează prin FIV convențional. Cu alte cuvinte, o concentrație de spermă și ovocitul se pun împreună într-un vas Petri, din laborator, folosind un mediu de cultură special. E necesară însă ca parametrii de spermă să fie normali.
  • În cazul unui diagnostic sever al spermogramei, se realizează o altă tehnică de reproducere umană asistată: injectarea intracitoplasmatică a spermei (ICSI). Aceasta metodă presupune introducerea, de către embriolog, a unui singur spermatozoid în ovul. Procedura se realizează cu ajutorul unei “injecții”. Din unirea celor două celule sexuale rezultă o celulă unică, care conține materialul genetic al ambilor parteneri. Ulterior, prin diviziuni sucesive, devine embrion.

 

5. Transferul de embrioni:

  • În procedurile FIV, după fertilizarea și dezvoltarea embrionului (timp de 2-6 zile in incubator), următorul pas este transferul acestuia. Transferul embrionar este un proces nedureros, prin care se  introduc embrioni în cavitatea uterină, printr-un cateter fin (în care se găsesc embrionii și mediul de cultură), care este trecut prin colul uterin.
  • Procedura este monitorizată prin ecografie trans-abdominală.
  • Embrionii sunt, de obicei, transferați la ziua a cincea de la inseminare, în stadiul numit blastocist. Numărul de embrioni care pot fi transferați este determinat de vârsta pacientei, de calitatea embrionilor și de alți factori asociați.

 

6. Testul de sarcină:

Fertilizarea in vitro (FIV). Testul de sarcină se face la două săptămâni după transferul embrionului. E necesar un test din sânge.

Embrionii rămași pot fi crioconservați (congelați) în laborator pentru o utilizare viitoare, dacă pacientii doresc.

**

Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere umană asistată descoperită de Robert G. Edwards.

Procedura de fertilizare in vitro are șanse de reușită de aproximativ 30%.