Imunologia reproducerii include informații legate de sistemul imunitar în sarcină.
Sistemul imunitar luptă împotriva celulelor invadatoare, care au un model genetic diferit. Acești invadatori includ virusuri, bacterii, fungi.
Embrionul are de asemenea un model genetic diferit de al mamei, deoarece poartă și genele tatălui. Într-o sarcină normală, totuși, sistemul imunitar al mamei îl acceptă.
De ce este tolerat embrionul uman de către sistemul imunitar matern?
Soldații de apărare în organismul uman de numesc leucocite. Au senzori prin care recunosc o celula proprie organismului de una străina (virus, bacterie, globulă rosie transfuzată, celulă canceroasă). Odată ce detectează o celulă străină, îi decodează informația chimică și fabrică arme împotriva ei.
- Armele se numesc anticorpi, capabili să o distrugă.
- ”Senzorii” leucocitelor se numesc antigene HLA (human leukocyte antigen). Fiecare om are un sistem diferit HLA.
Se spune că sarcina reduce din eficiența sistemului imunitar al mamei. De fapt, păcălește sistemul imunitar matern. Un embrion este tolerat de către sistemul imunitar al mamei (deși jumătate este străin de mama, jumătate înseamnă informația genetică de la tata). De ce este tolerat? Embrionul exprimă un tip particular de senzori, denumiți HLA-G, fără sa exprime pe suprafața celulelor niciuna dintre antigenele HLA clasice.
- Spre deosebire de antigenele HLA clasice (clasele A, B, C si D, implicate în aparare, dar și în respingerea transplantului) care sunt sute, există doar 5 tipuri de antigene HLA-G (pe care le are fătul).
- De aceea, șansele compatibilității între mamă și făt sunt ridicate.
- Antigenele HLA-G sunt exprimate numai la nivelul trofoblastului (din care se va forma placenta).
Ce fac celulele NK uterine?
Celulele Natural Killer (NK) aparțin sistemului imunitar. Ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor. Celulele NK sunt un tip de limfocite – o celulă imunitară – care circulă în mod normal în sânge. Mucoasa uterului conține celule imune, care seamănă cu celulele NK în multe feluri, așa că sunt numite celule NK uterine.
Celulele NK uterine sunt prezente în număr mare în peretele uterului la implantare și în primele luni de sarcină. Ele par să ajute placenta să se conecteze cu vasele de sânge și astfel să stabilească o linie de alimentare sănătoasă către făt. Cu toate acestea, oamenii de știință nu știu exact cum o fac.
Când embrionul se implantează în mucoasa uterină:
Sistemul imunitar matern îl va recunoaște drept propriu. Și îl va ajuta prin fabricarea unor anticorpi blocanți.
- O parte dintre anticorpii blocanți vor inactiva celulele NK (natural killer) uterine.
- O parte se atașează de placentă și păcălesc sistemul imunitar matern.
Totuși, unele sarcini nu sunt premise de sistemul imuntar matern. Cele mai frecvente cauze ale respingerii embrionului se numesc:
- compatibilitate HLA între mama și tata
- sindromul antifosfolipidic
- boli autoimune
- anticorpi antispermatici
- populație agresivă de celule NK si limfocite B
- incompatibilitate Rh
Compatibilitate HLA între mama și tata:
Dacă mama are antigene HLA clasice similare cu cele ale tatălui (ca și cum ar fi frați compatibili), embrionul nu mai este recunoscut. Celulele NK atacă trofoblastul (din care se formează placenta), sarcina se oprește în evoluție.
Sindromul antifosfolipidic:
Fosfolipidele sunt părți ale membranelor celulare. În condiții patologice, pot să apara anticorpi împotriva lor. Și în boli autoimune pot apărea anticorpi antifosfolipidici. Așa apar tromboze (cheaguri) la nivelul vaselor placentei. Întrerup circulația sanguina și se declanseaza avortul spontan.
Boli autoimune:
Bolile autoimune determină distrugerea structurilor proprii, care nu mai sunt recunoscute drept proprii de către anticorpi. Vorbim despre:
- lupus eritematos
- artrită reumatoidă
- diabetul de tip 1
- boala Chron
- psoriazisul
- tiroidita autoimuna Hashimoto.
Populație agresivă de celule NK si limfocite B:
Există peste 40 de tipuri de limfocite, care alcătuiesc sistemul imunitar. Dintre acestea, două sunt importante în infertilitate: CD 19+5+ si CD 56+.
Dacă o femeie are unul dintre aceste tipuri agresive, va avea riscuri de avort spontan.
- CD 19+5+ sunt limfocite din categoria B, adică cele care produc anticorpi.
- CD 56+ sunt limfocite de tipul NK (Natural Killer), adica celule care nu au nevoie de cooperare cu alte tipuri de limfocite și pot ataca direct structurile care nu sunt propiri.
Anticorpi antispermatici:
O mică parte dintre femeile cu infertilitate și avort spontan recurent prezintă anticorpi împotriva spermatozoizilor.
Incompatibilitatea Rh în sarcină:
Există 4 grupe de sânge: A, B, AB si O. Ce înseamnă grupă de sânge? Ce înseamnă RH? Pe suprafața fiecărei globule roșii, găsim un fel de… antene. Se numesc antigene. Arată sistemului imunitar (care patrulează permanent) ce să facă cu acea celulă. Pe fiecare dintre hematiile (globulele roșii din sânge, cele care transportă oxigenul) unei persoane există lanțuri proteice, aflate în exterior. Aceste lanțuri se numesc antigene. Globule roșii ale unei persoane pot avea pe suprafață:
- antigene de tipul A (grupa sanguina A)
- antigene de tipul B (grupa B)
- ambele tipuri de antigene (grupa AB)
- pot să nu existe antigene (grupa O).
Pe lângă aceste antigene, există peste 50 de alte tipuri antigene, printre care și antigenele Rh.
- Dacă hematiile au antigene tip D, rezultă Rh pozitiv – 85% din populația lumii.
- 15% dintre oameni nu au aceste antigene, fiind Rh negativi. Grupa sanguină trebuie să arate si prezența sau absența factorului Rh.
În sarcină, ”incompatibilitate Rh” înseamnă că mama este Rh negativă și fătul Rh pozitiv. Circulația sanguină fetala este separată de circulația maternă, astfel încât hematiile fetale nu se întâlnesc niciodată cu sângele matern, deci cu sistemul imunitar al mamei.
Exista situații – chiuretaj, dezlipire de placentă, sarcină extrauterină, avorturi spontane, amniocenteză, biopsia corionică – în care se întâlnesc cele două componente.
Cele două tipuri de sânge fiind incompatibile, sistemul imunitar al mamei va reacționa. Nu recunoaște hematiile Rh pozitive ale fătului ca fiind proprii, fabrică anticorpi anti-Rh și distruge hematiile. Când hematiile fetale încep să fie distruse de către anticorpii materni, transportul de oxigen la nivelul organelor fetale scade, astfel încât fătul intră în hipoxie. Din fericire, la primul conflict, anticorpii formați sunt de tip IgM, molecule mari, ce nu pot traversa placenta, deci nu pot afecta fătul. Prin urmare, iată ce se face în practica obstetricală:
Rh mama – negativ, făt cu Rh -pozitiv:
Dacă Rh-ul mamei e negativ și al tatălui pozitiv, fătul îl va moșteni, cel mai probabil, pe al tatălui. În acest caz, între mamă și făt va exista incompatibilitate Rh (mama Rh negativ – fătul Rh pozitiv). În al doilea trimestru de sarcină, se dozează anticorpii D, astfel încât medicul să vadă dacă sunt sau nu prezenți. Dacă sunt prezenți, aveți nevoie de tratament pentru a elimina riscul de avort sau de afectare a fătului.
Rh mamă – pozitiv, Rh făt – negativ:
Dacă mama are Rh pozitiv, fătul Rh negativ: în primele 72 de ore după naștere, mamei i se va administra un vaccin, care să preîntâmpine posibile neplăceri la următoarea sarcină.
