Hepatita C în sarcină

Hepatita C în sarcină

Hepatita C în sarcină. Riscul transmiterii de la mamă la făt a virusului hepatitic C este de 5%. Acest risc crește până la 20% în cazul femeilor infectate și cu virusul HIV.  Riscul de transmitere al bolii este direct corelat cu valoarea viremiei mamei. Viremiile mari în trimestrul 3 de sarcina au risc mai mare de transmitere.

Studiile arată incidenta mare a apariției diabetului gestațional la gravidele cu hepatita C.

 

Cum scade riscul pentru făt?

Hepatita C în sarcină. Dacă hepatita C este ținută sub control, sarcina evoluează normal, fără medicație. Singurul tratament înseamnă doar regim alimentar pentru protecția ficatului mamei.

  • Atâta timp cât medicația a fost întreruptă înainte de sarcina, riscul de malformații este egal cu al feților, care provin din mame fără hepatită C.
  • Riscul teratogen apare când mama ia tratament, fără să știe că este însarcinată.

 

Protecție pentru nou-născut:

Hepatita C în sarcină. Din nefericire, nu există măsuri care previn transmiterea virusului de la mamă la făt. Totuși, s-a constatat că, la nașterea prin cezariană, riscul de transmitere se micșorează. La naștere, medicul evită contactul copilului cu sângele mamei.

  • Până în prezent, nu exista niciun vaccin care să prevină îmbolnăvirea copilului.
  • Administrarea de imunoglobuline la nou-născut este inutilă.

 

Este recomandat ca toți copiii născuti din mame infectate cu virusul hepatitic C să fie testați.

  • Testarea evidentiază prezența virusului hepatic C în sine și nu a anticorpilor (cum se obișnuiește la testarea adultilor).
  • Anticorpii pot fi transmiși de la mama infectată la copil în timpul sarcinii, deci nu se poate stabili dacă au fost creați de sistemul imunitar al mamei sau de cel al copilului.
  • Prezența anticorpilor în sângele copilului nu implică neapărat infecția cu virusul hepatitic C.
  • Riscul nou-născuților de infectare este de 1 la 20. Dintre acestia, 3 din 4 copii se vor vindeca singuri de virus.
  • Copilul se va testa de mai multe ori în primul an de viață. Dacă infecția este prezentă, copilul va fi monitorizat periodic, la fel ca și adultul.  Tratamentul se administrează, dacă e necesar.

 

Testele  pentru depistarea infectiei cu VHC sunt de 2 categorii:

1. teste serologice pentru depistarea anticorpilor
2  teste moleculare pentru detectarea particulelor virale.

Testarea pentru ARN-VHC (prin PCR) confirmă diagnosticul și cuantifică numărul de copii virale în sânge (viremia). Aproape toți pacienții cu infecție cronică au ARN-VHC detectabil în sânge.

 

**

Virusul hepatitei C (VHC) este răspunzător de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70 % din hepatitele cronice și aproximativ 30% dintre cirozele și cancerele hepatice.

VHC, depistat în 1989, este un virus ARN. Exista 6 genotipuri majore și 50 de serotipuri de VHC. Cunoasterea genotipului sau serotipului (anticorpii specifici genotipului) de VHC este utilă în  tratament.

 

 

Foto: pixabay.com/ro